Principiile generale ale gestionării integrate a dăunătorilor
1. Prevenirea apariției și/sau eliminarea organismelor dăunătoare ar trebui să se realizeze sau să fie sprijinită prin intermediul mai multor metode și, în special, prin:
- rotația culturilor;
- utilizarea unor tehnici de cultivare adecvate (de exemplu tehnica semănatului tardiv, datele și densitățile semănatului, subînsămânțarea, aratul de conservare, curățarea și însămânțarea directă);
- utilizarea, după caz, a varietăților rezistente/tolerante, precum și a semințelor și a materialului săditor standard/certificat;
- utilizarea fertilizării echilibrate, a unor practici de stropire cu var și de irigare/drenare;
- prevenirea răspândirii organismelor dăunătoare prin măsuri de igienă (de exemplu prin curățarea permanentă a mașinilor și a echipamentului);
- protejarea și răspândirea organismelor benefice importante, de exemplu prin măsuri adecvate de protejare a plantelor sau prin utilizarea infrastructurilor ecologice înăuntrul și în afara locurilor de producție.
2. Organismele dăunătoare trebuie să fie monitorizate cu ajutorul unor metode și instrumente adecvate, atunci când acestea sunt disponibile. Printre instrumentele adecvate ar trebui să se numere observațiile efectuate în câmp, precum și sistemele fiabile din punct de vedere științific pentru avertizare, prognoză și diagnoză timpurie, atunci când este posibil, precum și apelarea la consultanță din partea unor profesioniști calificați.
3. Pe baza rezultatelor monitorizării, utilizatorul profesionist trebuie să decidă dacă și când să aplice măsurile de protecția plantelor. Valorile-limită solide și fiabile din punct de vedere științific sunt componente esențiale în procesul de luare a deciziilor. Pentru organismele dăunătoare, valorile-limită stabilite pentru regiunea în cauză, zonele specifice, culturile și condițiile climaterice speciale trebuie luate în considerare înainte de aplicarea tratamentelor, atunci când acest lucru este posibil.
4. Metodele biologice, fizice și alte metode nechimice durabile trebuie preferate metodelor chimice, dacă acestea asigură un control corespunzător al dăunătorilor.
5. Pesticidele aplicate trebuie să fie cât se poate de specifice pentru ținta vizată și trebuie să aibă efecte secundare minime asupra sănătății umane, asupra organismelor care nu sunt vizate și asupra mediului.
6. Utilizatorul profesionist ar trebui să mențină utilizarea pesticidelor și alte forme de intervenție la nivelurile minime necesare, de exemplu prin aplicarea unor doze reduse, prin frecvența redusă a aplicării sau prin aplicări parțiale, în condițiile în care nivelul de risc pentru vegetație este acceptabil, iar acestea nu măresc riscul de dezvoltare a rezistenței în cadrul populațiilor de organisme dăunătoare.
7. Atunci când se cunoaște riscul rezistenței față de o măsură de protecție a plantelor și când nivelul organismelor dăunătoare necesită aplicări repetate de pesticide pe culturi, ar trebui aplicate strategiile antirezistență disponibile, pentru menținerea eficacității produselor. Aceasta ar putea include utilizarea pesticidelor multiple cu modalități diferite de acțiune.
8. Pe baza înregistrărilor referitoare la utilizarea pesticidelor și a monitorizării organismelor dăunătoare, utilizatorul profesionist ar trebui să verifice reușita măsurilor de protecție a plantelor aplicate.
Comisia și statele membre au luat măsuri pentru a promova și a crește sensibilizarea cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor.
Toate planurile naționale de acțiune examinate de Curte includeau informații cu privire la activități de formare, la schimbul de cunoștințe și la instrumente pentru monitorizarea dăunătorilor și pentru luarea deciziilor. De exemplu, monitorizarea dăunătorilor și sistemele de alertă timpurie sunt o parte integrantă a conceptului de gestionare integrată întrucât îi ajută pe fermieri să aplice măsuri preventive și mai bine direcționate de combatere a dăunătorilor. Comisia a constatat că majoritatea statelor membre (24 dintre acestea) dispuneau de sisteme – finanțate din fonduri publice – de prognoză, de avertizare și de diagnosticare timpurie pentru combaterea dăunătorilor și a bolilor. De exemplu, Lituania a dezvoltat un sistem IT interactiv care combină diferite aspecte ale sprijinului acordat utilizatorilor de produse de protecție a plantelor în aplicarea gestionării integrate a dăunătorilor.
Puține state membre verifică aplicarea principiilor gestionării integrate a dăunătorilor
În Franța, inspecțiile referitoare la produsele de protecție a plantelor acoperă utilizarea metodelor și a instrumentelor de monitorizare și măsura în care fermierii utilizează produse biologice și metode de reducere a utilizării produselor chimice de protecție a plantelor, dar nu au fost definite sancțiuni pentru cazurile de neconformitate.
În Lituania, inspectorii completează un chestionar referitor la gestionarea integrată a dăunătorilor, cu scopul de a colecta informații privind cunoștințele fermierilor și punerea în practică a gestionării integrate. Inspectorii verifică răspunsurile bazându-se, în măsura posibilului, pe documente justificative și pe alte dovezi. Ei nu evaluează însă respectarea principiilor gestionării integrate și, prin urmare, nu detectează încălcările cerințelor aferente și nu aplică sancțiuni.
În Țările de Jos, inspectorii verifică dacă utilizatorii de produse de protecție a plantelor și-au documentat observațiile legate de gestionarea integrată a dăunătorilor într-un „jurnal de monitorizare a protecției plantelor”, pe care utilizatorii îl pot ține sub orice formă doresc. Inspectorii nu verifică însă conținutul acestui jurnal prin examinarea de documente justificative. Normele din Țările de Jos stabilesc amenzi pentru necompletarea jurnalului de monitorizare a protecției plantelor, dar, în practică, autoritățile nu au aplicat nicio amendă în 2017, deși constataseră că 20 % dintre utilizatorii pe care i-au verificat nu respectau cerința respectivă.
În Irlanda, toți utilizatorii profesioniști trebuie să țină evidențe care să dovedească punerea în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor. Fermierii consemnează motivul utilizării produselor de protecție a plantelor, inclusiv informații privind, de exemplu, tipul de dăunători prezenți, măsurile preventive luate, combaterea rezistenței, pragurile aplicate și daunele aduse culturilor.
sursa: Curtea Europeana de Conturi, Raport special: Pesticidele
